Mihaela Tatu este o femeie deosebită, caldă și minunată, o profesionistă desăvârșită.

Din punct de vedere profesional este realizator-prezentator de emisiuni radio si televiziune de peste 22 de ani, trainer certificat ANC în Tehnica și Arta livrării discursului, trainer certificat persolog după modelul DISC, voice Over la BTI Oradea, speaker motivațional, moderator permanent la Business Days, membru Toastmasters Oradea și Iași.

Este de asemenea și mamă, de aceea am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări din rolul de mamă.

 

  1. Cât de important este rolul mamei în viața copilului?

Se spune că “Educația unui copil, începe odată cu educația mamei!”
Și nu este un mit sau o simplă axiomă. Este o realitate evidenta, pe care s-a bazat de-a lungul a sute de ani, evoluția omenirii, tocmai pentru faptul că cele două sexe sunt complementare în toate. Ca însușiri și contribuție, îndatoriri.
În concluzie mama, în primii ani de viață ai copilului, este totul. Acesta e rolul ei. Căldură, iubire, răbdare, tandrețe, alimentație, disponibilitate emoțională și fizică. Odată cu trecerea timpului, dezvoltarea motricității, curiozitatea celui mic și nevoia de comunicare, o aduc tot pe mama în primplanul asumării. Pentru că așa stau lucrurile. Bineînțeles că în ultimii ani, datorită și câteodată și din cauza dezvoltarii potențialului feminin, a dorinței femeii de a-și urma calea, visurile și competențele, tatăl își aduce tot mai des contribuția, de multe ori chiar și luându-și concediu “post natal”. Totuși, să nu uităm că, și formarea unui bărbat-tată bun, ține tot de educația pe care a primit-o de la o femeie, mama!!!
Însă o societate echilibrată fizic, psihic și emoțional se bazează pe indivizi care au valori etice și morale obținute în primii ani de viață, valori pe care înainte de toți și toate, mama este datoare, în masura și capabila să le insufle copilului.
Rolul mamei în viața copilului este major și indispensabil. Societatea ar trebui să ia în calcul asta și să fie conștientă că ar trebui să se bazeze pe MAMA, ca factor decisiv în formarea VIITORULUI unei națiuni. Indiferent de numele țării. Să-i vadă menirea și importanța, prin sprijinul mult mai consistent pe care acestea ar trebui să-l primească.

  1. Care este principala regulă pe care ar trebui să o urmeze mama pentru a crește un copil echilibrat și fericit?

Nu știu care este prima, însă foarte importantă este iubirea ce vine din zona de compasiune. Cu toate manifestările ei.
Daca faci un copil gandindu-te că vrei să ai pe cineva la bătrânețe, că este sursa iubirii tale materne ce transformă femeia într-o mamă-cloșcă, posesivă și copleșitoare, copil care este obiectul proiecțiilor nereușitelor tale pe care ți le dorești împlinite prin el, dacă nu îl lași să experimenteze, să greșească, să sufere poate, și să învețe, ocrotindu-l exagerat, atunci vei crește și vei educa un inadaptat cu aripile frânte înainte de a începe să zboare. Și toate fie din dorința de a-i fi bine copilului din perspectiva ta, fie din egoism, punând nevoile tale afective ca mamă, înaintea nevoilor propriului copil.
Și atunci iubirea de mamă, izvorâtă din compasiune, este soluția formarii unor tineri de nădejde. Baieți, fete… Iubirea Fecioarei Maria care și-a pregătit cumva fiul pentru tot ce avea să pătimească.
Așa ca reguli?!!!… Nu știu eu de reguli. Niciodată nu mi-au plăcut. Însă am reținut un lucru: Nu pregăti drumul pentru copil, pregătește copilul/tânărul pentru drum! Oricare ar fi și orice ar întâlni pe el.

  1. Care este din punctul dumneavoastră de vedere cea mai frecventă greșeală pe care o face mama în relație cu copilul?

Am răspuns mai sus la această întrebare.
Poate totuși ar mai fi ceva…Femeile aduc pe lume copiii prea tarziu, la vârste mai înaintate și de multe ori cu eforturi uriașe. Tratamente și alte metode, câteodată neprietenoase pentru ele. Cu greutate, au un singur copil, fără să aibă șansa unui al doilea. Începând să trăiască sublimul și miracolul sentimentului matern, crește în ele frica de a nu-l pierde. Și aici începe drama despre care am vorbit mai sus. Așa că, poate-ar fi bine ca femeile să facă diferența clar între dedicare profesională și carierism. Să se gândească la faptul că, doar ele au darul de a aduce pe lume copii și că ar fi bine, atât pentru ele și sănătatea lor, cât și pentru binele copilului, să facă posibil acest miracol, mai devreme. Proiectarea nevoilor lor afective, asupra copilului.

  1. Care credeți că este cea mai mare frică a mamelor în ceea ce privește relația cu copilul? Care a fost cea mai mare frică a dumneavoastră în rolul de mamă?

Dintre toate poveștile pe care le-am întâlnit de-a lungul vieții, mamele, mai ales cele care au câte un singur copil, trăiesc cu teama că vor fi abandonate, uitate. Teama de care nici măcar nu-și dau seama și care stă la baza tuturor hotărârilor și gesturilor lor nefirești, câteodată.
Apoi mai e spaima că nu “vor avea noroc”. Că vor da peste un partener/parteneră nepotrivit, sau că nu vor avea un serviciu bun care săle aduca bunăstare. Nu împliniri și satisfacții, nu se prea gândesc la asta, ci bani. Și frica de boală.
Temerea mea, și nu pot spune cea mai mare, a fost că nu voi reuși prin povești și exemplu personal, să-mi pregătesc fiica pentru viață. Că nu voi reuși să mă fac înțeleasă pe deplin. Că nu-i voi putea transmite valorile pe care la rândul meu, le-am primit de la părinții și bunicii mei. Însă până acum, eu cred că mi-a ieșit. Am o tânără de 35 de ani, care dacă nu mi-ar fi fost fiică și aș fi cunoscut-o, mi-ar fi plăcut să-mi fie prietenă. Așa sunt o norocoasă. Îmi e și fiică și prietenă, fără a fi subiectivă.

  1. Ce își dorește cel mai mult un copil de la mama lui?

Să fie prezentă. Să aibă în brațele cui să se refugieze când îi e frică sau frig. Să fie ascultat. Să aibă răbdare. Să fie disponibilă. Să petreacă timp memorabil și de calitate împreună. Să fie caldă și veselă. Să fie susținut și încurajat. Să fie prietenoasă cu prietenii/colegii lui/ei. Să se mândrească cu el/ea. Să fie frumoasă/îngrijită. Să aibă încredere în el/ea. Să se poată baza pe ea….
O nimica toată, așa-i? :-)))

  1. Vă rog să ne dați trei sfaturi prin care să-i oferim copilului ceea ce își dorește, referitor la răspunsul de mai sus?

Ufff, nu cred în sfaturi și în reguli. Știu însă că înainte de a învața cum să crească și să educe un copil, mamele ar avea nevoie să se cunoască bine pe ele însele. Tocmai pentru a realiza ce pot transmite voluntar sau involuntar, prin exemplu personal, pruncilor lor. Bun sau mai puțin bun. Când te hotărăști să aduci pe lume un copil, trebuie să fii conștientă de responsabilitatea pe care o ai. Nu-l faci doar că așa trebuie, sau să-ți salvezi o casnicie aflată “pe butuci”, sau ca să fie “cana ta de apă de la bătrânețe”. Aducerea pe lume a unui copil, și știu că mă repet, e un miracol. Așa că…
– ai grijă de starea ta de sănătate și de bine, pentru a avea disponibilitate pentru toate jocurile și întrebările pe care ți le va pune.
– ai răbdare și fă-ți timp și ascultă-l, și explică-i, povestește-i.
– NU vă transformați în mame-cloșcă, mult prea protectoare!!! Nu-i învățati să fie temători. E o mare diferență între “temător” și precaut/prudent. Lăsați-i să experimenteze, să încerce, să greșească și fiți-le alături fără să le reproșați nimic.

  1. Credeți că o mamă trebuie să se educe, să facă cursuri de parenting pentru a reuși să crească un copil echilibrat?

Pentru un om în general, procesul de cunoaștere, de învățare, nu trebuie să se oprească niciodată.
Bineînțeles că o femeie trebuie să fie pregătită pentru a deveni mamă și mai apoi, o mamă bună. Și da, sunt necesare și utile cursurile de parenting.
Însă atenție, sunt 5 degete la o mână și nu seamănă unul cu celălalt. Nici copiii nu se încadrează în tipare clare. Aștepți să semene cu tine sau cu tatăl lui, și când colo el e diferit și UNIC. De-asta o mamă trebuie să fie atentă și prezentă cu totul în viața copilului. Să fie un fin observator, să-l simtă și să-l cunoască. Bazându-se pe informațiile dobândite la cursuri, seminarii și din cărți, să aibă claritate și discernământ.

  1. Cum ați descrie într-o frază “mama împlinită”?

Habar nu am. Nu poți spune asta despre o mamă decât atunci când copilul a ajuns adult, stăpân pe viața lui și poate la casa lui, având la rându-l lui o familie. Și poate că atunci când o mamă va deveni bunică, poate spune despre ea că este împlinită. Și ar mai găsi liniștea și împlinirea atunci când ar renunța la vanitați și orgolii.
Cred că o mamă este împlinită, atunci când copilul ei spune despre el că este împlinit. Simte împlinirea prin copilul ei.
Nu pot doar într-o frază :-))) E prea complex sentimentul, starea.

  1. Ce resurse și instrumente recomandați pentru a deveni o mamă împlinită și fericită?

Ceva nu este ok. Vorbim despre obținerea, generarea unor emoții cu ajutorul unor “instrumente”…Pragmatic! Resursa principală e iubirea, și repet, ce vine din zona de compasiune. Cel mai înălțător sentiment. (a nu se confunda cu mila!!!)
Primești ceea ce oferi. Dai respect, iubire, dăruire, generozitate, bun simț, exemplu personal… Primești respect, iubire, dăruire, generozitate, bun simț, exemplu personal, plus entuziasmul și efervescența tinerei generații. Rezultă o mamă fericită și împlinită.
Este alegerea ta cum te arăți copilului tău. Însă nu uita…
Educația unui copil începe odată cu educația mamei!!!

 

Mulțumesc mult, vă felicit din suflet pentru tot ce faceți și vă doresc mult succes!